Social Icons

.

Featured Posts

18 September 2017

Interviu scriitoricesc #6 - Ioana Dumitrăchescu


21754194_10214517127106589_1659385628_n








Ioana Dumitrăchescu este o tânără scriitoare din Nord-Vestul țării și anume Oradea. Scrie de la vârsta de zece ani, dar abia acum își începe cariera propriu-zisă. Romanele la care lucrează acum sunt: Lacrimi de îngeri (dincolo de viață), ce urmează să fie publicat în luna Octombrie a acestui an, Crimă în poziție de ofsaid, Visucy, Războiul Trezirii: Clarvăzătoarea, seria Lyceum și Vorbește-mi când taci. Toate vor apărea la Editura Celestium în perioada octombrie 2017 - octombrie 2018.




1) Bună, Ioana. Spune-ne, te rog, câteva cuvinte despre tine.

Îți mulțumesc din suflet pentru acest minunat interviu. Despre mine? Sincer, nu sunt multe de spus. Sunt pasionată de citit, de scris, îmi place să creez site-uri web, să socializez, să ajut tinerii autori. Sunt o fire deschisă, prietenoasă, nu îmi place să mă cert absolut deloc, prefer să tac și să țin în mine decât să mă cert. Sunt sensibilă și plâng foarte ușor, atât la filme cât și la cărți. Dar cam așa sunt toți artiștii, nu? În rest, vreau să scriu tot mai bine, să ajung la sufletul cititorilor și să fac din scris o carieră. Mi-ar plăcea enorm!

2) Ți-ai dorit dintotdeauna să scrii sau a fost ceva spontan, la care nu te așteptai?

Da! Cred că așa am venit pe lume :) fiindcă de mic copil m-au atras cărțile și nu altceva. Majoritatea fetelor abia așteaptă să primească haine, machiaje, iar eu sunt cea mai fericită când primesc cărți. Când eram micuță, am început să scriu versuri. La vârsta de zece ani. Bine, atunci îmi doream să fiu scriitoare, cântăreață și actriță, ceea ce era cam imposibil. Oricum, tot ce ține de artă (mai puțin desenul, la care din păcate nu am talent). Revenind la scris, de atunci tot scriu, citesc și cel mai mult visez cu ochii deschiși. Chiar anul ăsta mi-am spus că renunț la scris. Nu am rezistat decât câteva luni. Nu cred că am să mai fac prostia asta! A fost ca și cum aș fi renunțat la mine.

3) Ce te inspiră?

Sincer, mă inspir din foarte multe teme. Mie nu îmi place să fiu o scriitoare de un singur gen. Cred că de asta am încercat mai multe. Am scris poezii, versuri de melodii, articole, proză scurtă, dar sincer, romanele mă încântă cel mai mult. Mă inspiră oamenii din jur, frumusețea, poveștile nespuse, viața în totalitatea ei.

21741374_10214517118346370_1449359475_n

4) Cum a apărut "Visucy"? Putem spera la o continuare sau rămâne pe seama noastră să ne imaginăm ce se va întâmpla mai departe cu Karina?

Ah, Visucy. Este o poveste foarte hazlie. Prima dată cartea s-a numit Războiul Trezirii: Clarvăzătoarea. Nu eram însă mulțumită de ea. Voiam pentru acea carte un alt subiect, mai diferit, mai palpitant. Am scris peste jumătate din el și apoi am zis că renunț. Am fost și tristă din cauza asta. Mai ales că mă atașasem de personajul Delia (așa era la început). Apoi am zis că Războiul Trezirii va fi altă poveste. Am aruncat manuscrisul printre foldere și am scris altceva. La un moment dat, după câteva zile, mi-a venit ideea ca această poveste să fie un roman diferit. Așa s-a născut VISUCY. Bine, denumirea era deja în carte și nu mi-a fost greu să îi dau titlul. Cam asta a fost povestea ei. Din păcate, nu va mai avea o continuare. Visucy e subiectul unui roman de sine stătător. În schimb, voi rescrie cartea și voi adăuga și alte scene, o voi face mai vie.

5) Noi proiecte pe viitor? Ce alte teme vei mai aborda în cărțile tale?

Am foarte multe proiecte. 6 cărți pe care vreau să le scot anul ăsta și sper să reușesc! În primul rând să termin cu romanele pe care le am de rescris, Lacrimi de îngeri (dincolo de viață), Crimă în poziție de ofsaid și Visucy. Apoi pregătesc 3 romane noi și diferite. Un YA distopic SF și fantasy care sunt Războiul Trezirii :Clarvăzătoarea, un roman pentru adolescenți (de fapt o serie, fiindcă va avea 5 volume) numită Lyceum și o minunată poveste de iubire din trei timpuri diferite, Vorbește-mi când taci. Lucrez la fiecare în paralel. De asta îmi doresc să le pot termina anul acesta fiindcă mai am o listă lungă de cărți pentru anul următor. Îmi place să abordez teme diferite, fiindcă nu mă văd scriind un singur gen și pe acela să-l abordez mereu. Am în plan să scriu și horror, dar mai am până acolo.

6) În care dintre personajele tale te regăsești mai mult?

În toate! Însă nu în totalitate. Personajele mele de obicei sunt exact contrariul meu. Adică exact așa cum mi-ar plăcea mie să fiu. Dar cel mai mult și cel mai mult mă regăsesc în Alexandra din Lacrimi de îngeri (dincolo de viață) și în Karina din Visucy. Restul personajelor împrumută puține calități din mine, însă tot sunt acolo, părticele. Cel mai mult, precum spuneam din ceea ce îmi doresc să fiu.

21744670_10214517144147015_402966678_n

7) Unde te vezi peste 10 ani?

Peste 10 ani mă văd scriind și făcând din asta o carieră. Poate chiar o carieră internațională, căci spre asta tânjesc. M-aș bucura să îmi văd poveștile în întreaga lume. Însă până acolo este mult de muncă. Atât creativă, cât și financiară. Dar ca să-ți răspund la întrebare, peste 10 ani voi fi tot aici, scriind diverse povești și ajutând autorii să publice.

8) Care este cartea care te-a marcat cel mai mult până în acest moment? Cum te-a influențat aceasta?

Cel mai mult m-a marcat Singur pe lume de Hector Malot. Dar mai sunt câteva care merită menționate. De exemplu, scriitorul meu preferat, Mihail Sebastian. De mică i-am citit cărțile și profunzimea lui m-a cucerit. La cartea lui Hector Malot m-a surprins tot ce se întâmplă în roman, prin ce trece Remi și câte are de înfruntat. Am plâns la ea. Fiindcă eu nu m-aș putea vedea singură pe lume, iar el, un băiețel, a trecut prin astfel de situații și le-a înfruntat, ieșind învingător.

9) Fantasy sau thriller?

Ambele. Sunt pasionată atât de fantasy, cât și de thriller. Iubesc aceste genuri și îmi doresc să le pot aprofunda. Inclusiv când mă uit la filme, aceste genuri sunt preferatele mele. Abia aștept să citesc Harry Potter (pe care n-am apucat să-l citesc încă, spre rușinea mea!), dar și Stăpânul Inelelor. Iar legat de thriller, sunt curioasă să citesc Fata din tren și În ape adânci de Paula Hawkins, Înainte să adorm de S.J. Watson. Am început să citesc Îngeri și Demoni de Dan Brown și mi-a plăcut. De asemenea, un autor pe care-l ador este Guillaume Musso și cărțile lui foarte ispititoare! Deja am citit patru din cărțile lui și încă mai vreau, nu mă pot sătura de el!

21741790_10214517121226442_875278082_n

10) Alte pasiuni pe care ai dori să le împărtășești cu noi?

Sunt multe pasiuni pe care le mai am, însă n-am timp să mă ocup de ele. Îmi place să cânt și chiar pot spune că nu sunt afonă, dar ar trebui să lucrez mai mult la asta. Îmi place să vizionez filme și cred că aș fi reușit să fiu inclusiv actriță (dacă ăsta era drumul meu). Îmi place să învăț în domeniul webului, să fac site-uri, să citesc manuscrise și să ofer sfaturi autorilor la început de drum. Cam toate pasiunile mele fac parte din domeniul artistic. Și mai îmi place, de fapt, nu, nu îmi place, ci ador să călătoresc. Dacă aș putea, aș fi într-un alt oraș în fiecare zi. Din păcate, trebuie să cobor cu picioarele pe pământ, fiindcă sunt cam printre norișori. (râde).

11) Mulțumesc pentru faptul că ai acceptat să ne răspunzi la întrebări! Un mesaj pentru cititorii blogului?

Mulțumesc și eu din tot sufletul! Doresc tuturor lecturi cât mai frumoase și le propun să citească și autori români contemporani. Este foarte important atât pentru noi, cât și pentru ei. Sunt autori care pur și simplu scriu genial. Nu mă apuc să îi enumăr, fiindcă sunt mulți, dar descoperind și cărțile noastre, autohtone, vor vedea că nu au nimic de pierdut.


11 April 2017

"Visucy" de Zanuka Lisandros (recenzie)

Descriere

Într-o lume în care ocultismul era interzis cu desăvârșire, Karina, rămâne singura lucrătoare în lumină. Ea iubește să ajute oamenii să își vindece rănile interioare. Pe urmele ei apar un bărbat misterios (fără nume) și organizațiile secrete ce o vor închide într-un vis.Fără să-și dea seama, Karina își pierde adevărata identitate. Trăiește în vis? Trăiește în realitate? Zi de zi pe buzele ei vine întrebarea: “cine sunt eu cu adevărat?”
Chinul acesta o duce spre descoperirea unor lucruri terifiante despre propria persoană dar și despre cei din jurul ei. Trădarea, drama, dragostea sunt elemente ce o duc spre Adevăr. Când credea ca a descoperit Adevărul alte informații vin în calea ei și îi distrug visele și speranțele. Deși greu de descoperit, Realitatea este ceva la care nici măcar nu se aștepta…
Universul tău nu este cel pe care-l crezi. Este cel pe care nu-l vezi!
Romanul Visucy este un thriller psihologic ce îți va da mari semne de întrebare și bătăi de cap. Vei dori să cunoști mai multe despre viața ta și să te întrebi “oare trăiesc într-o iluzie a minții sau este realitatea mea?”

Gândurile mele

Îi mulțumesc autoarei și Editurii Celestium pentru exemplarul oferit!
Dacă te-ai trezi într-o zi că nu mai ești în stare să deosebești realitatea de simpla iluzie creată de mintea ta, cum ai reacționa? Ai pune totul pe un început de nebunie sau ai încerca să găsești care este una și care este cealaltă, pentru a (re)aduce echilibrul ce exista odată în viața ta?
Nu cred că am mai citit până acum vreo carte care să debuteze cu epilogul sau, cel puțin, nu-mi amintesc în acest moment să o fi făcut. Citind cele câteva paragrafe, deja îmi făceam zeci de gânduri despre ce avea să mă aștepte pe mai departe, odată ce paginile se vor furișa rapid printre degetele mele. Acest epilog nu-mi dădea prea mari speranțe că totul avea să se termine cu bine. Totuși, micul episod descris mă intriga atât de mult, încât să vreau să descopăr întâmplările ce au condus la el. Ce a urmat, a fost o surpriză la care nu mă așteptam. Una plăcută însă. 
"Sunt ani buni de când manipulatorii se joacă așa cu mintea mea. În fiecare seară când adorm, există posibilitatea să nu mă mai trezesc. Simt că nu pot să controlez aceste lucruri. Ei sunt mult mai puternici decât mine.”
25 martie 2050. Ar putea fi o zi ca oricare alta pentru altcineva, dar pentru Karina este mai mult de atât. Este o nouă zi de supraviețuire pentru ea. Are șansa de a mai respira pentru alte câteva ore. Coșmarul ce l-a avut, aproape că a omorât-o, dar a reușit să-l dea gata și pe acesta, la fel cum a făcut și cu celelalte. Dar teama că într-o zi nu se va mai trezi este acolo, foarte prezentă, ținând să-i amintească că nu va fi mereu așa, că nu va izbândi de fiecare dată asupra lor.
Într-o societate care-ți controlează fiecare mișcare în parte, gândul că somnul ce ne îmbie să ne pierdem frumos în mrejele sale ar putea să fie chiar sfârșitul, creionează în viața personajelor posibilitatea crudă de a nu mai deschide ochii vreodată. Șansa de a adormi pe veci nu este ceva la care să speri prea curând. Nu când tânăra femeie mai are atâtea de făcut pentru cei din jur.
„Acest card trebuie validat de fiecare dată când te întâlnești cu cineva, când te trezești, când te pui la somn, când mănânci, când pleci pe undeva, când scoți bani din bancomat, când mergi la cumpărături.”
De când se știe, Karina a dorit să ajute oamenii. Este ceva de care se simte legată și fără de care nu ar putea trăi. Zi de zi, aceasta se afla la cabinetul său, unde își primea pacienții și îi ajuta să-și rezolve diversele probleme de sănătate sau de suflet, intrând în contact cu trecutul și viața lor prezentă. Fata dorea să-i "trezească" pe oameni și să le aducă lumina în fața ochilor, ceea ce unii refuzau să o vadă cu adevărat. Cu atât mai mult, s-o accepte ca atare.
„Acum, în aceste vremuri, în care Biserica a interzis cu desăvârșire orice formă de autocunoaștere, s-a ajuns și la amenzi usturătoare iar cei care practicau orice alt cult erau trimiși la închisoare. Eu însă sunt aici pentru că am rămas singura care poate să mai schimbe ceva. Oamenii au încredere în mine pentru că eu le spun cele mai adânci secrete. Dar toți ceilalți nu mai sunt așa. Auzisem că mai demult erau oameni care se ocupau de vindecarea pacienților și mulți trăiau mai mult decât își imaginau. Astăzi, doctorii se ocupă de moartea pacienților și ei ascultă orbește de acești criminali care nu știu ce este sufletul, mintea și trupul. Ci doar ce sunt medicamentele. Și cum se pot utiliza astfel încât pacienții să trăiască mai puțin decât este necesar.”
Lucrurile încep să se precipite atunci când memoria începe să-i joace feste, aruncându-i dinaintea ochilor flashback-uri desprinse parcă dintr-o altă viață, una pe care nu-și amintește să o fi trăit. Să nu mai punem la socoteală și anumite momente din prezent ce-i sunt complet străine, ca și cum acestea nu s-ar fi întâmplat niciodată. Problema este, însă, că bărbații care tot apar în viața ei, susțin contrariul, iar ea știe că nu i-a mai văzut până acum și, cu atât mai mult, să-i fi primit în viața sa ca mai mult. Iar față de unul dintre ei, "bărbatul fără nume" ce se află pe urmele sale, simte în mod special că l-a mai întâlnit cândva, dar nu își poate aminti deloc acele clipe.
Confuzia, incertitudinile, amintirile necunoscute și lipsa unor piese puzzle din mintea sa o demoralizează atât de mult, încât senzația de a nu mai știi cărei realități aparține de fapt, îi îngrădește încrederea în sine. Nu mai știe cine este cu adevărat, ce a făcut în toți acești ani și în cine să se mai încreadă, atâta timp când nici măcar în ea nu mai poate avea.
„Niciodată nu ne cunoaștem cu adevărat. Nu știm cine suntem. Spunem că știm dar ce mult ne înșelăm. Undeva adânc, o altă parte a noastră iese la iveală.”
Pe lângă povestea Karinei, o descoperim pe cea a măicuței Alide și a preotului Dan. De data asta, facem o incursiune în anul 1990, un an periclitat de războiul Bisericii contra spiritualității, unde descoperim că între tânăra noastră și Alide exista o legătură profundă, foarte puternică. De asemenea, un eveniment ce a avut loc în această perioadă, un fel de legământ de iubire pe care măicuța l-a făcut, se revarsă acum asupra vieții sale actuale, având consecințe pe măsură. 
Cele două povești alternează continuu una cu cealaltă, dezvăluindu-ne câte o piesă din puzzle-ul ce ne va aștepta într-un final. Ambele femei luptă să se (re)găsească pe ele înseși, dar anumite forțe exterioare și interioare nu le lasă și le zăpăcesc în așa măsură, încât să nu mai perceapă ce este bine și ce este rău. Va reuși oare Karina să găsească Adevărul și să-l împărtășească apoi cu cei de lângă ea? Sau se va pierde pentru totdeauna în propriile amintiri și iluzii de moment? Ce legământ a fost nevoită să facă Alide, de prezentul este cel care suferă de pe urma lui? Asta sunteți nevoiți să descoperiți singuri!
Pe parcursul lecturii, trebuie să recunosc că uneori m-am simțit ca picată din cer, fiindcă nu înțelegeam ce se întâmplă și în ce moment al acțiunii mă aflu. Dar dorința de a ajunge la final, pentru a mi se elucida unele lucruri, era mult mai mare, ca să vreau să renunț. Mi-a plăcut ideea abordată, a fost una pe care nu am mai întâlnit-o. Consider însă că ar mai fi fost loc de aprofundat subiectul și de a-l face ceva mai credibil. 

Nota mea: 3.5/5


*Cartea poate fi achiziționată de pe site-ul editurii.


04 March 2017

Interviu scriitoricesc #6 - Theo Anghel



"Scriu din copilărie când, cucerită de stilul lui Dumas, inventam și eu muschetarii mei bucureșteni, însă niciodată nu mi-a trecut prin cap c-o să ajung să public.

S-a întâmplat, și e fabulos!"



Salutare, dragi cititori! În ultima vreme, a cam bătut doar vântul pe aici, dar sperăm să recuperăm timpul pierdut și să revenim cu noi postări. Așa că iată-ne cu un nou interviu, de data asta cu Theo Anghel care ne-a răspuns la câteva întrebări. Autor și redactor la Editura Quantum, printre cărțile sale publicate se numără seria "Am murit, din fericire" și romanul "Rochia aurie".


1) Bună, Theo! Spune-ne, te rog, câte ceva despre tine.

Despre mine… Hm! Bineee… Tu ai vrut-o! :) Sunt un om cât se poate de banal. Singura chestie mai interesantă la mine sunt nebuniile pe care le scriu în cărțile mele.

2) De unde dorința pentru scris? Te gândeai că vei ajunge să publici ceea ce lua ușor, ușor contur din mâinile tale? 

Nu m-am gândit niciodată la publicare. Scriam pentru că așa îmi venea și pentru că, după aia, mă simțeam ca după o ședință cu ăl mai tare psiholog de pe fața pământului. Se spune că scrisul este terapie; așa este!

3) Ce ne poți spune despre povestea din spatele seriei "Am murit, din fericire"?

Această serie, chiar dacă este fantasy, este despre ceea ce se întâmplă în oameni și între oameni, zi de zi. Vorbesc despre răutate, ipocrizie, ură, nepăsare, despre angelicul și diabolicul ce sălășluiesc laolaltă în fiii Domnului. Multe dintre scenele din carte au fost culese din media zilelor noastre. De exemplu, aceea în care Oriana prinde o adolescentă care își îndesase nou născutul într-o sacoșă de plastic, dorind să-l arunce într-o pubelă de gunoi, este deja clasică, și se tot repetă în realitate.

4) Cum s-au născut cei doi îngerași năzdrăvani, Ama și Abel?

Îngerii reprezintă dualitatea ființei umane. Cu toții avem răul și binele în noi. Ca și Oriana, recuperatorul de suflete, și noi alegem căreia dintre cele două posibilități vom da ascultare. Ama și Abel există în fiecare.

5) În care dintre personajele tale crezi că te regăsești mai mult?

În Oriana, de cele mai multe ori. Și eu am un spirit justițiar care, de cele mai multe ori, mi-a atras numai necazuri. Dar asta nu însemnă că, de dragul tihnei, voi schimba ceva. Sunt a „real pain in the ass” pentru ipocriți, mediocri, răutăcioși sau agresivi, fiindcă devin un Abel în toată regula. Habar nu am de unde am scos-o pe Ama; eu nu am fost niciodată atât de blândă sau… cine știe… o fi și ea pe acolo, pe undeva…

6) Ai planuri pentru un nou roman? O altă idee răzleață care așteaptă s-o așterni pe hârtie?

Ideea răzleață s-a cristalizat deja. După ce termin volumul 5, și, sper eu, ultimul al seriei (aici nu se știe niciodată, credeam c-o să închid după vol. 2, apoi am crezut la fel după vol. 3… :) ), voi scrie despre o poveste pe care am auzit-o chiar din gura protagonistului, dar pe care o voi îmbogăți cu întâmplări imaginare.

7) O carte care te-a marcat, pe care ai dori să o împărtășești cu noi?

M-a marcat Fructele mâniei, de John Steinbeck. De multe ori m-am întrebat dacă aș putea da dovadă de atâta forță câtă aveau personajele romanului. Este foarte interesant să observi cum un om ajuns la capătul puterilor, lovit de soartă în toate felurile posibile, găsește resurse să continue drumul. Iar sfârșitul… wow! Mi-a rămas în memorie ca nimic altceva.

8) Autori români sau străini? De ce?

Și unii și alții, deși, în ultima vreme înclin tot mai mult spre ai noștri. Sunt unii care scriu genial!

9) Cu ce alte pasiuni îți mai ocupi timpul, atunci când nu citești și scrii?

Din păcate, pasiunile mele sunt agățate în cui de multă vreme. Aș avea nevoie de o zi cu cel puțin 48 de ore pentru a le putea include și pe ele, bietele, în program.

10) Ce reprezintă propria bibliotecă pentru tine?

Un loc unde mă duc de multe ori pentru a mă adăpa. Mi-e sete uneori de o carte sau alta sau de un autor sau altul. De multe ori am fost rugată să donez cărți… Am spus că mai bine mi-ar cere un rinichi, o bucată din ficat, dar nu cărți. Nu mă pot despărți de niciuna dintre cele pe care le am deja.

11) Mulțumesc pentru gândurile împărtășite! Un mesaj pentru cititori? 

Mulțumesc și eu pentru că te-ai gândit la mine. Cititorii și feedbackurile pe care le primesc de la ei sunt combustibilul care alimentează motorașul ăla ce mă tot îndeamnă la scris. Reverențele mele, domnilor și doamnelor!

Cărțile sale le găsiți chiar aici. 


30 December 2016

Recviem pentru un asasin (Alina Marinescu #6) de Monica Ramirez (recenzie)

Editura: Tritonic
Anul aparitiei: 2016
Nr. pagini: 364 pagini 

În momentul în care ești convins că ai totul, vei rămâne fără absolut nimic. Din nou.
Alina Marinescu a jucat după regulile impuse de către Organizația Elite, fără a se adapta însă sistemului. Nu și-a vândut sufletul, păstrându-și compasiunea, umanitatea și emoțiile. Până la un punct. După care, ceva s-a întâmplat. Dintr-un motiv sau altul, Alina a manipulat o situație pentru a se erija într-o trădătoare. Până la urmă, s-a dovedit că totul n-a fost decât un joc al oglinzilor, însă până să descopere asta, Brett a ordonat deja lichidarea ei. Misiunea a fost îndeplinită cu succes și totul a părut real. Alina a fost ucisă, indiferent de părerile de rău ale tuturor celor implicați. Acum, însă, Brett începe să aibă mari îndoieli cu privire la acel final subit de joc. Alina a devenit mult mai sofisticată decât ar fi crezut vreodată că e posibil, începând un fel de joc psihologic personal cu Elite și demonstrând că poate să joace după regulile ei proprii. Dar ceea ce-l neliniștește cel mai tare este vestea că Marius Stephano a fost ucis în timpul unei misiuni, și asta în aceeași perioadă în care Elite a vânat-o pe Alina. O coincidență cam prea mare pentru gustul lui Brett. Din proprie experiență, știe prea bine că în lumea lor coincidențele nu reprezintă nimic altceva decât o simplă aparență.
„Alina, Alex, Marius devin reali, trăiești alături de ei neputința și drama. Introspecțiile, momentele de intimitate sunt înfățișate de autoare cu o mare naturalețe, astfel încât nu ai nicio șansă de a rămâne un cititor distant cu o carte în mână. Te transformi, aproape fără voie, într-un martor al faptelor, unul care se implică în poveste și se afundă în ea, simțind direct și acut absolut tot ce simt personajele.” Spy Magazine

Gândurile mele

Mulțumesc autoarei pentru acest ultim volum șfâșietor, în care, pentru o îndelungată perioadă, victoria va aparține celor care o merită cu adevărat!
Nicicând nu mi-a fost atât de greu să scriu o recenzie ca acum. Încă sunt în starea aceea ciudată în care am intrat după ce am dat și ultima pagină a acestui volum care încheie o serie ce va rămâne pentru totdeauna în sufletul meu. Monica are un har special de a te face să rămâi conectat la lumea ei plină de neprevăzut și întuneric. O lume în care speranța și clipele unice de fericire încă mai reușesc să-și facă loc, printre picături, să răzbească prin pânza groasă de păianjen a abisului.
Cartea a cincea s-a terminat într-o notă prea feerică pentru muritorii de rând, iar autoarea, gândindu-se mai bine, sigur și-a zis să intervină înainte ca noi să ne facem prea multe vise în legătură cu ce s-a întâmplat. Ni le-a spulberat chiar în ultima clipă, prin Recviem pentru un asasin, nelăsându-le să se materializeze pe de-a-ntregul. Cred că i se părea că nu era totul complet, pentru ca un astfel de moment să dureze atât de mult, așa că s-a „jucat” puțin cu viețile personajelor noastre. Puțin mai mult, dacă mă întrebați pe mine! Și, deși totul părea un final decent, liniștit și oarecum rezonabil pentru încheierea seriei, asta nu era suficient. Pentru nimeni. Erau încă multe de pus în balanță, așa că volumul acesta a venit ca o urmare firească, pregătit să răstoarne totul în cale și să așeze lucrurile pentru binele tuturor. Aproape tuturor.
Dar, pentru mine, poate că era de ajuns, Monica, știi? O să te țin minte pentru asta!
Cuvintele acelea de la începutul descrierii, cum că vei rămâne iarăși fără absolut nimic, chiar când erai convins că ai parte de tot ce ai nevoie, descriu cum nu se poate mai bine acest amalgam de situații periculoase duse la extrem, de emoții și sentimente ce te lovesc toate deodată, de momente limitate, de neprevăzut și surprize pe toate gusturile. Dacă până acum crezi că ai „văzut” tot ce poate da seria asta mai bun, mai absolut din ea, eu zic să-ți reconsideri gândurile, că nu știi ce te așteaptă în continuare. Eu nu fac decât să te avertizez, cititorule! E alegerea ta ce vei face pe mai departe.
 Îmi îndeplinești o dorință? îi șoptesc.
– Orice.
– Iubește-mă.
Marius își ridică ochii întunecați la mine și mă întoarce din nou cu fața la oglindă.
– Privește, îmi șoptește la ureche.”
A fost o întreagă aventură, aș putea spune chiar nebunie, să iau parte la fiecare moment din această serie. Încă de la Asasin la feminin, am simțit că o să fiu prinsă în acest vârtej de dragoste și ură, de clipe de extaz și durere, de confuzie și vinovăție, de lumină și întuneric. N-a fost decât începutul a ceva ce n-o să uit prea curând. Poate chiar… niciodată!
De la Alina Marinescu am deprins multe lucruri vitale, având în vedere vasta ei experiență aproape ireală, dar atât de cutremurătoare. În loc să-și trăiască adolescența, cu toate visele și emoțiile specifice perioadei, i s-a impus mult prea devreme să ia în piept viața cu toate nuanțele ei, tânăra neavând posibilitatea de a refuza ceea ce i s-a aruncat cu înverșunare în față. A fost practic obligată să facă ce vor alții pentru ea, refuzându-i-se, fără drept de apel, șansa de a alege și de a-și lua singură în mâini propriul destin.
Însă, dincolo de agentul perfect, eroina noastră nu a încetat vreodată să fie femeie, mamă și, mai presus de tot, om. Și-a păstrat firea iubitoare și caldă, dorințele și speranța, spiritul rebel și naivitatea, lumina din interior, chiar dacă lumea o rănea voluntar sau nu. Și-a menținut sufletul intact, deși, de multe ori, acesta i-a sângerat până aproape că a secat, nemaipermițându-și să simtă altceva, înafară de un gol imens. Aproape că se pierduse, fără cale de întoarcere, pe sine. Dar a luptat pentru a ajunge din nou la liman, la fel de mult pe cât au luptat cei care o iubeau, având același scop unic. Și încă luptă! Continuă să lupte așa cum știe mai bine, pentru ca fiicele sale să nu aibă parte de soarta pe care a avut-o ea.
„- Pentru că lumea de acolo va distruge ce avem aici. O să corupă totul. Acolo ne rănim unul pe celălalt în o mie de moduri în fiecare zi. Aici, îmi pun palma peste inima lui, e diferit. Am mai trecut prin asta și înainte, mi-am permis să visez și să sper la viața asta. Privirea îmi rătăcește prin cotloanele întunecate ale încăperii. Am avut-o pentru o vreme… am avut totul, toată fericirea la care am visat. Și acum știu că singurul adevăr din viața mea e cine și ce sunt în Elite… cine am fost mereu. Restul nu e decât iluzie.”
Alina ne arată de câte ori e nevoie să mori pentru a te întoarce din nou, ca să le dai peste nas tuturor celor care îți vor dori întotdeauna răul. Este pregătită să o facă din nou, doar pentru a lăsa lumea un loc mai bun pentru cei pe care-i iubește. Deși moartea i-a răpit prea multe ca să mai poată rămâne întreagă după atâtea lovituri de grație, nu-i mai este frică de ea. Nu-i mai este frică de nimic. Acum este liberă. Nu chiar așa cum își dorise la început, dar e liberă. O libertate dulce-amară pentru care a îndurat destule. Iar, în cele din urmă, a triumfat. Pentru prietenii săi. Pentru bărbații din viața sa. Pentru fiicele sale. Pentru ea.
Finalul nu este însă aici, dar nu se știe nici dacă vom pune punct cu adevărat, așa că povestea agenților noștri nu face decât să își urmeze firul pe mai departe, înfruntând pe oricine și orice i-ar sta în cale. Totul s-a desfășurat ca un simplu joc de șah, dar acum s-a terminat. S-a bucurat de adversari pe măsură care, răbdători, au știut când să-și facă mutarea și să-și țină în șah oponenții, ceea ce a fost absolut incredibil de urmărit. Cu fiecare detaliu în parte, personajele, acțiunea și răsturnările de situație creionate de autoare au reliefat un scenariu remarcabil ce-ți zgândăre imaginația până în străfundurile ei cele mai îndepărtate, chiar și după ce ai ajuns la sfârșit.
Viața atârnă doar de un singur fir de ață și depinde doar de noi cât de mult ținem de el, cât de mult îl îngrijim pentru a nu se deșira, pentru a nu ajunge să se rupă într-un final. Orice s-ar întâmpla cu persoana noastră sau cu cei din jur, oricât nu am mai suporta să ne ducem existența într-o lume mizeră, haotică, o lume care ne vrea controlați până în vârful degetelor de la picioare, avem nevoie să ne legăm de un motiv care să ne țină aproape, acel ceva care să ne mențină încă vii, umani.  

 Nota mea: 10/5



10 December 2016

Eveniment caritabil: CRUXmas Fair & Party

Editura Crux Publishing rămâne fidelă misiunii sale de a investi în comunitatea din care face parte și de a îi sprijini pe cei mai puțini norocoși dintre noi. Nu putem să stăm deoparte și să ne bucurăm de sărbători știind că există copii care și le petrec pe ale lor țintuiți pe patul vreunui spital, fără o șansă reală de a se bucura cum se cuvine de spiritul Crăciunului. De aceea, în pragul sărbătorii nașterii Domnului, editura Crux Publishing în parteneriat cu Epic Bar organizează pe data de 17 decembrie 2016, la Epic Bar din București, (Str. Colței nr. 50, București) între orele 12.00 și 20.00 evenimentul caritabil CRUXmas Fair & Party – târg de cadouri completat de activități interactive din sfera literară și artistică.

Un procent de 10% din fondurile obținute de Crux Publishing în cadrul târgului va fi donat Asociației Taxiul cu Bomboane în vederea derulării de către aceasta din urmă a proiectului „Ciorăpelul cu bomboane” – acțiune caritabilă ce vizează peste 1000 de copii cu probleme medicale severe internați în secțiile de pediatrie generală, oncologie, boli cardiovasculare, boli locomotorii, chirurgie reparatorie și ortopedie din Centrul de Recuperare pentru Copii dr. Nicolae Robănescu, Spitalul Clinic de Urgență pentru copii Marie Curie, Spitalul Clinic de Urgență pentru Copii Grigore Alexandrescu, Institutul Național Pentru Sănătatea Mamei și Copilului.

În cadrul CRUXmas Fair & Party veți găsi cadouri de Crăciun la prețuri promoționale oferite de:

- Editura Crux Publishing: cărți semnate de autori români consacrați și autori străini clasici, bookbags croșetate, sacoșe pânză personalizate și tricouri inscripționate, semne de carte pictate, bijuterii hand-made, figurine, felicitări personalizate

- Epi’s Parlour: bijuterii handmade victoriene / rock / goth

- Librăria Books Express: cărți și cadouri pentru toate vârstele

- GameArt: tricouri pictate manual pentru copii și adulți, tablouri, cadouri haioase

- Pancake Planet: clătite proaspete și dulciuri artizanale

- Vlady Un Vampir Simpatic: benzi desenate, stickere, postere

- Aventurile lui Sărăcel: benzi desenate

- Maria Bumbar: sculpturi lut

- Braidy: coafuri împletite (rezervări la 0752 705 810 – 20/30 lei)

În paralel cu târgul de Crăciun, editura Crux Publishing îi invită pe toți cei prezenți și la o serie de evenimente culturale oferite de scriitori și artiști români consacrați:



De la orele 21:00 până la închiderea localului: CruXmas Party! În cadrul târgului vor fi organizate și tombole cu premii oferite de Crux Publishing, Books Express și alții. 


Peste 1000 de copii se vor bucura de dulciuri și cadouri oferite de Asociația Taxiul cu Bomboane și sperăm ca prin acest eveniment cultural caritabil să contribuim și noi pentru ca cei mici să aibă parte cu adevărat de sărbători mai luminate și mai vesele.

Așadar, vă invităm pe toți, cu mic, cu mare, la Târgul de Crăciun CruxMas Fair & Party pentru a vă bucura de lectură, artă, cultură, dar și distracție și cadouri inedite pentru cei dragi, sprijinindu-i în același timp și pe micuții care nu își vor putea petrece sărbătorile în sânul cald al familiei. Intrarea este liberă!

Pentru mai multe informații despre eveniment puteți accesa www.cruxed.ro.
Vă așteptăm!

13 November 2016

O campanie Nemira & Next Advertising: Tu cum vezi lumea peste 25 de ani?








Tu cum vezi lumea peste 25 de ani?

Editura Nemira şi Next Advertising lansează la Gaudeamus campania Nemira 25 – Capsula timpului. Tu cum vezi lumea peste 25 de ani?

Este o campanie de imagine care marchează încheierea anului aniversar Nemira 25 şi îşi propune să provoace discuţii despre cărţi mulţi ani de acum înainte.

Campania se desfăşoară în perioada 16-20 noiembrie la standul editurii de la Târgul de carte Gaudeamus şi are ca premiu cele mai bune 250 de cărţi publicate de Nemira în următorii 25 de ani.

Cititorii Nemira sunt invitaţi să facă previziuni despre cum va arăta lumea peste 25 de ani. Răspunsurile vor fi introduse într-o capsulă ce va fi sigilată şi deschisă peste exact 25 de ani, pe 16 noiembrie 2041.

Câştigătorul marelui premiu va fi cel ale cărui previziuni se potrivesc cel mai bine cu realitatea din momentul respectiv. Fiecare participant la campanie va fi recompensat cu o carte cadou.

„O editură precum Nemira nu înseamnă doar carte. Înseamnă imaginaţie, viziune şi curajul de a te reinventa în permanenţă,într-o piaţă din ce în ce mai puţin interesată de lectură. Toate aceste aspecte ne-au inspirat şi au însemnat pentru noi o adevărată provocare din punct de vedere creativ. Ne-am dorit o campanie care să surprindă, să provoace şi în acelaşi timp să seducă cititorii. O campanie despre care să se vorbească mult timp de-acum înainte. Insight-ul de la care am pornit este unul cât se poate de personal, şi anume acela că oricare dintre noi, a făcut măcar o singură dată, un exerciţiu de imaginaţie despre cum va arăta viitorul.”
Echipa Next Advertising.

Nemira a fost întotdeauna identificată de cititorii săi cu ideile de inovație/pionierat, calitate şi în ultimii ani cu cea de continuitate, de rezistenţă, prin nostalgia oamenilor care au crescut cu cărțile Nemira și care sunt în continuare cititorii noştri, pe care îi vedem an de an la târgurile de carte, împreună cu copiii lor, următoarea generaţie de cititori.




Programul editurii Nemira la Gaudeamus 2016: lansări de carte, sesiuni de autografe și ateliere pentru copii






Editura Nemira participă la Gaudeamus 2016 cu lansări de carte, campanii pentru cititori și multe activități distractive pentru copii împreună cu bufnița Nemi!

Lansările de carte au loc la standul editurii sâmbătă, 19 noiembrie:

11.30: Lansare de carte+audiobook & sesiune de autografe Scrisori nedesfăcute, de Nicu Alifantis. Invitați: Clara Mărgineanuși Sergiu Cioiu

Scrisori nedesfăcute este primul audiobook Nicu Alifantis, cu 44 de scrisori nedesfăcute în lectura autorului, epistole citite de actorul George Ivașcu și de poeta Clara Mărgineanu, precum și diverse muzici semnate și interpretate de Nicu Alifantis și Léonard Constant.

12.00: Lansare de carte Istoria megalomaniei, de Pedro Arturo Aguirre. Invitat: Iulian Comănescu, specialist media și jurnalist.



Istoria megalomaniei prezintă cu mult umor faptele și vorbele mărețe „pregătite“ de-a lungul istoriei de mințile cuprinse de febra cultului personalității.

12.30: Lansare de carte Doctorul Thorne, de Anthony Troloppe. Invitate: Dana Ionescu, Ioana Bâldea Constantinescu și Laura Câlțea



Doctorul Thorne este un roman victorian clasic apărut în colecția Babel.

13.00: Lansare de carte Zgomotul timpului, de Julian Barnes. Invitați: Dana Ionescu, Marius Constantinescu și Eugen Ciurtin



Zomotul timpului este cel mai recent roman al scriitorului britanic premiat cu Man Booker Prize, o biografie ficțională a compozitorului Dmitri Șostacovici.

14.00: Lansare de carte & sesiune de autografe Arhanghelul Raul, de Ovidiu Eftimie



Arhanghelul Raul este primul debut românesc în colecția Nautilus după mai bine de zece ani, un science-fiction despre o apocalipsă românească cum nu s-a mai scris.

14.30: Lansarea colecției de poezie Vorpal – Dodii, de Florin Dumitrescu și Sisteme de fixare și prindere, de Ștefania Mihalache. Invitați: Svetlana Cârstean (coordonatoarea colecției) & autorii



Colecția Vorpal se lansează cu două volume în care limbajul poetic al lui Florin Dumitrescu și experiența maternitățiiȘtefaniei Mihalache se fixează în formule poetice noi.




17.30: Eveniment Philemon la Sala Cupolă: AICI SI ACUM: locul și timpul transformării. Paradigma jungiană a autocunoașterii. Invitate: Maite Pardo Sol, Belen Menes, Claudia Vîlceanu, Carmen Mușat, Sanda Roșescu.


Vineri, 18 noiembrie, este ziua dedicată copiilor, cu o serie de evenimente inspirate de cele mai noi cărți Nemi.

Copiii, părinţii şi bunicii sunt aşteptaţi cu noutăţi editoriale, lansări de carte, sesiuni de lectură, evenimente speciale cu distracţie şi multe cadouri la standul Nemira.

10.30: Basmul din buzunar – Atelier creativ de desen cu ilustratoarele Alexa Udrişte şi Adriana Opriţă-Gheorghe

11.30: Copiii vor avea ocazia să citească împreună cu câțiva invitați surpriză din cartea Un băiat numit Crăciun, de Matt Haig.





Parteneri: Teatrul Ion Creangă, Boribon, Profructta

Nemira lansează la Gaudeamus campania de responsabilitate socială Dăruieşte bucuria lecturii!, campanie care îşi propune să consolideze fondul de carte din centre pentru persoane defavorizate şi să asigure un grad ridicat de acces la cultură al copiilor din aceste medii. Cumpără o carte de la standul Nemira Gaudeamus, postează pe FB foto cu hashtag. Pt fiecare foto, Nemira donează o carte Programului educaţional Ajungem Mari. Programul educational Ajungem MARI alAsociatiei Lindenfeld îşi propune să susţină pe termen lung copiii şi tinerii instituţionalizaţi şi din medii defavorizate şi să le ofere șansa de a AJUNGE MARI, adulți responsabili și independenți.

06 November 2016

Programul evenimentelor Editurii Herg Benet la Gaudeamus!



Editura Herg Benet va participa în perioada 16-20 noiembrie 2016 la Târgul de carte Gaudeamus București, Pavilion Central RomExpo (Bulevardul Mărăști 65-67).
Programul evenimentelor (care se vor desfășura la standul propriu – nr. 221, nivel 4.50) este următorul:

Sâmbătă, 19 noiembrie:

ora 13.00 – Lansarea romanului „Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată” de Cristina Nemerovschi
– ora 14.00 – Lansarea romanului „Jurnalul primei mele morți” de Ioana Duda
– ora 15.00 – Lansarea romanului „Tentații” de Corina Ozon
– ora 16.00 – Lansarea volumului „Poezii pentru văduve” de Marcica Belearta
– ora 16.30 – Lansarea romanului „Antidotul” de Cristina Boncea
– ora 17.00 – Lansarea romanului „Moștenirea babei Stoltz” de Alina Pavelescu
– ora 18.00 – Lansarea volumului de proză „Sfîrșitul nopții” de Petronela Rotar

Duminică, 20 noiembrie:

– ora 12.30 – Prezentarea romanului „Noumenoir” de Flavius Ardelean
– ora 13.00 – Lansarea romanului „Fata de la nord de ziuă” de Alexandru Voicescu
– ora 13.30 – Lansarea volumului de proză „Pădurea lui Joaquin Phoenix” de Celestin Cheran
– ora 14.00 – Lansarea ediției a doua a volumului „Camere de hotel” de Anda Docea

Sursa aici!

28 October 2016

Eveniment Nautilus: Lansarea romanului Umanii, de Matt Haig, joi 3 noiembrie





Seria evenimentelor Nautilus continuă joi, 3 noiembrie, de la ora 19.00, cu lansarea cărțiiUmanii, de Matt Haig. Vorbesc despre carte Andreea Chebac (de la bookblog.ro), Oana Radu (de la ro.serialreaders.com) și Răzvan Nistor (de la editura Nemira). Evenimentul are loc la Epic Bar (Colței, nr. 50).

Într-o noapte ploioasă de vineri, profesorul Andrew Martin e găsit fără haine pe străzile din Cambridge. După acest „incident“, nu se mai simte în apele lui. Își pierde pofta de mâncare. Nu mai înțelege ce rost are îmbrăcămintea. Până și soția și fiul îi par respingători. Se simte pierdut în rândul unei specii necunoscute și urăște pe toată lumea de pe planetă, mai puțin pe Newton. Dar Newton e un câine… Cine este, de fapt, Andrew Martin? Ce l-a făcut să-și schimbe complet părerea despre rasa umană?

„O carte care te face să râzi și să plângi în același timp.“ Jeanette Winterson

„Un roman minunat de haios, palpitant și inventiv. Asemenea lui Kurt Vonnegut și Audrey Niffenegger, Haig folosește convențiile din SF ca să exploreze și să satirizeze elegant și convingător concepte precum liber-arbitru, căsătorie, logică, nemurire și milă.“ The Times

Matt Haig, scriitor și jurnalist, s-a născut la Sheffield în 1975. A studiat la Leeds University și și-a înființat propria lui companie de marketing, semnând mai multe volume despre digital marketing și e-marketing înainte să debuteze cu o lucrare de ficțiune. După o luptă lungă cu depresia, a început să scrie literatură și este convins că cititul și scrisul i-au salvat viața. Cărțile, crede el cu tărie, au o mare putere de a uni oamenii, cu atât mai mult în lumea noastră. Unele dintre volumele sale au devenit bestselleruri: The Last Family in England (2004), The Radleys (2010), The Humans (2013). Apărută in limba engleza in 2015, Un băiat numit Crăciun a avut un succes imens, fiind tradusă în peste 20 de limbi și va fi ecranizată de Blueprint și Studio Canal.




21 September 2016

Întoarcerea (Am murit, din fericire #1) de Theo Anghel (recenzie)


An apariție: Februarie 2016
Categoria: Fantasy fanatic
Editura: Quantum Publishers
Nr. pagini: 298


Tânăra Oriana moare într-un accident, chiar în ziua nunții ei. Pentru oricine, acesta ar părea sfârșitul. Nu și pentru ea. Se întoarce ca recuperator de suflete, însă nu la vechea viață și familie, pentru care trebuie să rămână moartă, ci la una cu totul nouă. Răsfățul și confortul, considerate garantate mai înainte, se duc acum pe Apa Sâmbetei. Va trebui să lupte pentru a-i salva pe ceilalți, dar și pe sine. Apar noi prieteni, noi dușmani și… prima iubire?

Există viață după moarte? Unii vor spune că da, alții că nu. Dar există un răspuns la care cu siguranță nu v-ați gândit.

Există recuperatorii de suflete. Smulși din existențele lor, sunt aruncați în altele, neîntrebați de nimeni, fără să li se ceară acceptul. Trebuie doar să se supună legilor celor de Dincolo. Iar unii aleg răzvrătirea…
Gândurile mele (Dede)
Mulțumesc Editurii Quantum Publishers pentru șansa de a citi acest volum superb!

Mă gândesc la faptul că fiecare dintre noi s-a întrebat, cel puțin o dată, cum o fi de partea cealaltă, în lumea de Dincolo, la granița dintre bine și rău. Acolo, unde ne sunt puse în balanță toate lucrurile pe care le-am săvârșit pe vremea când încă eram în viață. Fie ele, bune sau rele. Oare suntem conștienți cu adevărat de ceea ce ne va rezerva destinul în acel moment decisiv? Ne acceptăm viitorul loc în care sufletul ni se va "odihni", fără a ne împotrivi, sau considerăm că încă putem alege, indiferent de ceea ce am făcut în viața anterioară? Oare poate exista cu adevărat o cale de mijloc, să nu trecem nici pragul Raiului, nici pe cel al Iadului,  și să primim o a două șansă de a ne întoarce înapoi, chiar cu riscul de a ne pierde propria identitate și pe cei dragi nouă?
"Îmi plăcea să fiu fată și aș fi fost în continuare dacă nu aș fi murit. Acum sunt un recuperator. Unul dintre cei mulți. Mă rog, prin cercurile înalte - la propriu - prin care mă învârt, ni se spune recuperatorum, dar nu m-am prăpădit niciodată după latină. Vă întrebați cum de sunt moartă și totuși vă povestesc despre mine? Dacă tot ne-am așezat comozi, s-o iau cu începutul."
Ei bine, personajul principal ajunge în acel loc, în ziua care trebuia să reprezinte una dintre cele mai minunate momente din viața oricărei femei. Tânăra Oriana, în vârstă de numai 19 ani, își găsește sfârșitul tragic chiar în ziua nunții sale atunci când, rezemându-se de o balustradă din încăperea bisericii, care cedează între timp, cade că secerată la pământ. Oare Astrid, una dintre bunele sale prietene, să-i fi citit moartea în cărți și să nu fii avertizat-o de primejdia ce o aștepta sau vederea miresei de către viitorul soț, înainte ca ceremonia să înceapă, i-a adus acel ghinion de care se vorbește încă din vremuri străvechi?
Oricare ar fi fost însă motivele Celui de Sus, în urma acestei "treceri", puștoaica noastră rebelă nu mai este aceeași persoană care era înainte ca acest eveniment să se întâmple. Se trezește brusc în fața unui șir lung de oameni "împietriți", fără vlagă, din care, la fel cum a pățit și ea, viața s-a scurs rapid, fie că erau conștienți de asta sau nu. La unii, chiar înainte ca ea să înceapă.
"...am aflat că urma să mă întorc în Chaos, așa numea Amadeus tărâmul locuit de cei vii, unde voi începe o viață cu totul nouă. Una în care eu voi fi ultima dintre grijile mele, o viață dedicată recuperării sufletelor."
Astfel că, neavând încotro, se așează repede după ultimul ins, pentru a termina mai repede și să nu-i ia careva locul, deoarece lumea continua să tot vină, fiind parcă pregătiți pentru soarta ce o vor avea, odată ce vor intra pe una dintre cele trei uși. Stânga era pentru Iad, dreapta pentru Rai, iar cea din mijloc, deși părea la fel de banală ca și celelalte, era mult mai mult de atât. Era destinată celor cu un har special, celor care mai aveau o șansă de a se întoarce în Chaos (lumea noastră) și să facă ceva pentru salvarea lor.
" 'Ce le-o trebui gândacilor ăstora aripi?' m-am pomenit întrebându-mă.
Abel a pufnit către mine.
- Gândacii au aripi așa cum voi aveți creier. Nu le folosesc la nimic.
Era prost dispus și n-aveam deloc chef de toanele lui. L-am ignorat. M-am trezit de-a binelea și m-am întrebat cât o fi ceasul.
- E nouă, mi-a răspuns Ama, prompt.
Am înclinat capul spre ea, a admirație.
- De ce nu poți fi și tu ca ea? l-am tachinat pe drăcușor.
- Oh, geez! Mă întreb de ce? mi-a întors-o afurisitul, zâmbind sarcastic."
Odată aflată de partea cealaltă a ușii din mijloc, Oriana îi cunoaște pe Amadeus, unul din reprezentanții Binelui, și pe Malorum, la polul opus. Personajul din urmă nu face decât să se joace cu mintea fetei, zăpăcind-o și deviindu-i gândul de la explicațiile și instructajul prezentate de cel dintâi. Singurele frânturi de cuvinte pe care tânăra reușește să le prindă atestau că ea este un recuperatorum acum, adică un recuperator de suflete, și că va reveni în lumea ei. 
Deasemenea, nu se va întoarce singură, ci împreună cu doi îngeri: Ama, partea bună de Sus, care o va sfătui și o va atenționa când o va lua pe căi greșite, și Abel, unul din drăcușorii celui de Jos, acesta influențându-i gândurile spre lucruri rele, îndemnând-o, de multe ori, chiar să le pună în aplicare. Cei doi salvatorem o vor îndruma în așa fel încât să aleagă calea cea corectă: lumina sau întunericul. Dar dacă există și o altă variantă, una mult mai de temut care poate aduce sfârșitul și mai aproape, una în care nici binele, nici răul să nu îi guverneze pașii, va pleca pe acest drum sau va lupta pentru un echilibru între părțile implicate?

"Până acum nu m-au ajutat cu nimic, afurisiții ăștia se cunosc încă de pe când erau în viață și se pare că au multe de împărțit. După câtă pasiune pun în înfruntările lor, bănuiesc că au fost amanți. Dar să nu trag concluzii pripite."
Găsindu-se aruncată înapoi în București, într-un apartament sărăcăcios, murdar, nearisit și infect, fără mâncare, cu o saltea ruptă și plină de vietăți pe post de pat, îmbrăcată doar în niște zdrențe, nevând alte haine la dispoziție, și fără nimeni la care să apeleze pentru ajutor, Oriana este nevoită, pentru prima dată în viață, să facă față singură tuturor lucrurilor de care se îngrijeau până în acel moment cei din jur. Orfană de ambii părinți și toată viața răsfățată, fire năzdravană și plină de egoism, aceasta nu se gândea vreodată că va ajunge aici.

Tot ce avea cândva, pare acum doar un vis frumos și fantezist, fiind în plină antiteză cu acest coșmar, îngrozitor de real, ce o încearcă în aceste momente de cumpănă. Unde mai pui că, dacă vrea să-și trăiască viața ca recuperator de suflete și să nu dispară subit nici din aceasta, de data asta, pentru totdeauna, îi este interzis să spună cuiva ce este cu adevărat și să ia legătura cu cei pe care-i cunoștea odată.
Pe lângă toate acestea, Oriana primește și un ceas special care se activează doar atunci când o misiune este pe cale să înceapă. Mai puternică decât un om obișnuit, dar încă o începătoare, aceasta trebuie să se folosească de abilitățile primite și de instinct, pentru a putea salva sufletele celor care sunt pe muchie de cuțit și să aibă grijă ca autoritățile să nu-i descopere adevărata identitate, iar totul să se termine pentru ea, mai repede decât a început. De altfel, ceva nou se naște în sufletul ei, un altruism și o compasiune față de aproapele său, de care nu dispunea înainte, acum simțindu-se oarecum datoare să aibă grijă de toți din jur, nu doar de cei pe care este nevoită să-i salveze.
"...Amadeus [...] Mi-a pus mâna pe creștet și mi-a zâmbit pentru prima oară de când îl cunoscusem. N-aș putea să redau senzația de bine pe care am simțit-o când m-a atins. Era armonie, împăcare cu sine și cu ceilalți. Acceptare. Din palma lui se scurgea în trupul meu încordat însăși viața. Viața, așa cum probabil ar fi trebuit să fie dacă n-am fi pervertit-o noi, oamenii, și n-am fi redus-o la starea de simplă existență."
Bineînțeles că și cei ca Oriana trebuie să-și ducă cumva traiul, având nevoi ca orice om normal. Așa că, datorită vecinei sale, Mati, pe care o ajută să scape pentru ceva vreme de iubitul abuziv, obține un job la barul - restaurant unde lucra și aceasta. Între cele două începe să înflorească o prietenie frumoasă, bazată pe încredere reciprocă și afecțiune, deși la început părea să nu ducă nicăieri această legătură.

În plus, apariția unui nou personaj în viața ei, client fidel al barului, recuperator de suflete și el, îi trezește sentimente contradictorii, uneori dorindu-i prezența în preajma sa și încercând să-i atragă atenția, alteori sperând ca Marc să se țină la distanță de ea, chiar dacă îi mai simțea lipsa. Din spusele salvatoremilor ei, acesta s-a dat de partea răului, nemaifiind în stare să-și vadă
 propriul înger bun, datorită lucrurilor negative pe care le-a săvârșit.
O lectură care-ți captivează iremediabil atenția, fiind scrisă într-o manieră cât se poate de originală, plină de mister și momente amuzante, datorate atât spiritului sălbatic al Orianei, cât și celor doi îngerași neastâmpărați, ce se ciondănesc cu fiecare ocazie, uneori exasperând-o la culme pe tânără. O lectură pe care n-o vei putea lăsa din mână, acțiunea desfășurându-se într-un ritm alert, ce nu-ți oferă șansa de a te plictisi vreo clipă. Lucrurile mici pot conduce spre ceva măreț, atunci când crezi în tine și te dăruiești pentru alții, fără nicio urmă de egoism.
Nota mea: 5/5

 
 
Blogger Templates